Sufragerie

Schimbare înseamnă o viață mai bună în fiecare zi

În urmă cu un an și jumătate încă lucram în ture, ca asistent manager într-un restaurant din Londra. Aveam un program extrem de haotic, iar viața mea era despre mers la muncă, venit acasă și consumat mult conținut fără conținut. Mâncam haotic. Dormeam haotic. Singura ordine din viața mea era programul dezordonat de la muncă. Am vrut o schimbare în tot haosul, pentru că simțeam în fiecare zi cum mă îndepărtam din ce în ce mai mult de cine îmi doream să fiu.

Timpul pentru o schimbare

În octombrie 2019 mi-am schimbat jobul, pentru că începeam să resimt oboseala acumulată din ce în ce mai mult. Era timpul pentru o schimbare. Și am schimbat nu doar locul de muncă, ci și tipul de activitate, orașul și programul. Doar domeniul a rămas același. Am început să lucrez în vânzări, cu program de la 9:00 la 18:00 și petreceam pe puțin două ore pe drum dus-întors în fiecare zi.

Orarul de somn mi s-a schimbat și a devenit ceva mai ordonat, însă felul de a mânca a rămas la fel. Mâncam dimineața acasă uneori, dar foarte des intram la McDonald’s-ul de lângă stația de tren și îmi luam un Breakfast Wrap cu Ketchup. Sau două. Sau un Breakfast Wrap și un Egg&Cheese McMuffin. Ajungeam apoi în gară lângă restaurantul unde lucram și intram în supermarket, să mai iau câteva produse de patiserie, să nu cumva să-mi stea gura degeaba între telefoanele de vânzări.

La prânz mâncam ori ceva adus de acasă, ori ceva comandat de la muncă. Un burger, o pizza ceva…

Mă întorceam acasă, iar când coboram din autobuz în loc să merg direct acasă mă duceam la magazin la indieni. Și îmi mai luam niște chipsuri – două pungi, niciodată nu era suficientă una, plus niște waffer rolls din acelea cu cremă de cacao, mega bune, mega dulci. Pentru că niciodată nu mă puteam hotărî dacă vreau ceva dulce sau ceva sărat. Uneori mai adăugam și niște popcorn pe lângă. Parcă îmi era poftă și de ăla.

Și dacă credeai că nu mai mâncam nimic la cină, te înșeli :)) Berea aia nu stătea degeaba în frigider, trebuia și ea combinată cu ceva.

Eu și diminețile nu eram cele mai bune prietene

Dacă mă vedeai dimineața, părea că te uiți la o tragi-comedie. Cel puțin 4 zile din 5 alergam după autobuz, nefiind sigură dacă am încuiat ușa sau dacă am scos fierul din priză. Mă trezeam greu, cu doar vreo oră înainte să trebuiască să plec. Scrollam în baie, în bucătărie și atunci când mă îmbrăcam.

Alergatul după autobuz, așa cum ți-am zis, era sportul meu preferat. Uneori îl prindeam, alteori nu. Uneori îl așteptam pe următorul, alteori luam un Uber. Până într-o zi, prin ianuarie, imediat după vacanța de Crăciun. Când mi-am spus că nu am nicio șansă să-l prind, văzându-l că trece prin capătul străzii. Și am decis să merg pe jos. Ajungând în stație, autobuzul era încă acolo. Oamenii se împingeau care mai de care, să intre toți, deși clar nu mai era loc de respirat. Am continuat cu ideea de a merge pe jos. Și bine am făcut. Am ajuns la gară în același timp cu autobuzul. Iar de atunci am continuat să fac asta în fiecare zi.

La început mergeam cu muzica în urechi. După un timp mi-am dat seama că pot să ascult podcasturi sau cărți. Și uite așa fiecare zi a mea a devenit mai bună.

La final de 2019 am început să citesc

În școală nu citeam. Uram să citesc, pentru că eram obligată să o fac. Mă asiguram că sunt suficient de atentă în clasă să iau note bune la testări. Și, dacă nota-i bună, cui îi mai pasă dacă am citit?

Dar fiind în tren câte o oră pe zi, la un moment dat mi-am dat seama că pot face altceva cu timpul ăla, în loc să-mi consum bateria la telefon. Și, foarte inutil, bateria creierului, for that matter. Că asta face scrollatul pe Social Media.

Mi-am făcut abonament la Audible și am luat gratis cartea lui Kyosaki, Tată bogat, tată sărac. Nu sunt foarte bogată nici acum, deci nu s-a prins mare lucru de mine. El spune că ideal ar fi ca banii să muncească pentru mine, nu eu pentru ei. Mie mi-ar plăcea să nu muncească nici ei, nici eu și să ne vedem cu toții de viață fericiți.

Dar revenind la realitate, a urmat primul meu credit pe Audible, cu care mi-am luat Why We Sleep a lui Matthew Walker, în urma vizionării a două video-uri făcute de echipa Zaiafet. Și până acum aia a fost cartea care mi-a schimbat viața în cel mai semnificativ mod. Am început să îmi reglez și mai bine programul de somn, iar prin ianuarie, în loc de telefon, am început să iau cu mine o carte când mergeam la culcare. Am ascultat cartea la final de 2019, în timp ce eram strivită de oameni în tren, pentru că angajații căilor ferate se hotărâseră să facă grevă. Iar de atunci am mai pierdut doar două nopți.

Before the lockdown, I locked down my cravings for sugar, flour and oil

Ce să vezi? Suna mai bine în engleză și am zis s-o las așa. Înainte cu o săptămână să fim trimiși acasă de tot, a apărut o altă schimbare majoră în viața mea. Bine, nu a apărut așa din neant. Am hotărât eu că felul meu de a mânca trebuie să se schimbe. Iar pe 16 martie 2020, brusc și deodată, am renunțat la a mai folosi făină, zahăr și ulei la gătit. Am povestit mai multe despre tot procesul aici.

Printre toate schimbările din viața mea aia a fost cea mai drastică și a tras după ea toate celelalte schimbări majore care au urmat. Nu doar pentru mine. Prietenul meu, din tipul care mânca chilli con carne la conservă atunci când l-am cunoscut, bea energizant zilnic și cidru uneori, fuma, nu făcea sport, pierdea nopțile jucându-se pe calculator… azi, când scriu articolul ăsta, e proaspăt vegan, are cu 20 de kg mai puțin decât acum un an, face sport 5 zile pe săptămână, nu mai fumează și nu mai bea alcool. Mai mult, am fost total surprinsă acum vreo lună, când a început să-și lase în sufragerie telefonul înainte să meargă la somn.

Împreună am devenit mai buni

Ceea ce vreau să spun este că fiecare schimbare din viața noastră ne ajută să creștem. Și nu putem schimba nimic atât timp cât stăm în zona de confort. Ieșind de acolo ajungem în locuri unde nu credeam că vom putea ajunge.

În ultimul an s-au produs atât de multe schimbări în viața noastră! Schimbări bune, care s-au datorat faptului că am avut încredere în noi, dar și unul în celălalt. Și ne-am dorit mult să fim mai buni decât am fost.

Pentru fiecare dintre noi singurul termen de comparație ar trebui să fim noi înșine. Bineînțeles că nu ne iese de fiecare dată, mai ales la începutul unui proces de schimbare. Tindem să ne comparăm cu alți oameni, iar asta ne face să ne pierdem din entuziasm. Însă ceea ce e bine să avem în vedere este că fiecare avem un ritm al nostru, că nu ne va ieși de la prima încercare și că performanța se atinge doar după multă muncă și, cel mai probabil, câteva eșecuri.

Noi am învățat din asta, iar pentru fiecare eșec am fost recunoscători. Pentru că am mai învățat ceva și, cu siguranță, va fi mai bine data viitoare.

E prea bine să nu dau mai departe

Când am început procesul de schimbare nu am fost foarte conștientă ce presupune. Nu am văzut mai departe de săptămâna următoare. Am fost doar curioasă să văd cât poate să mă țină mâncatul ăla sănătos. Totuși, după ce am început să învăț mai multe, să experimentez și după ce au început să apară toate celelalte beneficii, mi-am spus că treaba asta e prea faină să nu o dau mai departe.

Așa că pe 31 octombrie, când Andrei Roșca a organizat primul Demo Day pentru formarea de Change Strategist pe care urma să o țină, m-am înscris. Iar după ce am fost la Demo Day am știut că asta e ceea ce îmi doresc să fac. Să ajut oamenii să aibă o viață mai bună, să fie mai bine cu ei, să trăiască în fiecare zi mai bine decât în ziua precedentă.

Acum când scriu asta sunt foarte aproape să-mi dau examenul. Formarea se apropie de final și eu nu pot să fiu decât recunoscătoare că am avut privilegiul să fiu parte din asta. A meritat fiecare compromis și sacrificiu pe care l-am făcut. Pentru că mi-am dorit enorm de mult să pot da mai departe ceea ce am trăit în ultimul an.

În câteva săptămâni voi avea certificare de Change Strategis, însă certificarea nu contează la fel de mult ca experiența trăită și lucrurile învățate. Cursul ăsta a fost unul dintre cele mai bune lucruri din viața mea. Aș fi putut să spun „care mi s-a întâmplat”… dar lucrurile de genul ăsta nu ni se întâmplă, ci le facem noi să se întâmple.

Crezi și tu că e timpul pentru o schimbare?

Dacă tot am ajuns la examen și la lucruri pe care le facem noi să se întâmple, îți spun că în săptămâna 1-7 martie voi avea nevoie să înregistrez una dintre ședințele de coaching, pentru examen. Mi-aș dori un client cu care nu am mai lucrat și, în același timp, mi-aș dori ca acest om să își dorească cu adevărat o schimbare în viața lui. Pentru că atunci când nu există voință și o motivație suficient de puternică, nu există nici angajament față de sine. Iar tu ești cel mai important om din viața ta, știi asta, da?

Dacă crezi și tu că e timpul pentru o schimbare, dă-mi un mesaj pe adelina.pavelescu@gmail.com și hai să vedem ce e de făcut.

Iar dacă încă nu te simți pregătit, sper că ți-a fost măcar un pic de folos acest articol. Și că o să te gândești cum ar putea mâine să fie mai bun decât azi.

Un martie cu intenție să ai!

Adelina

2 Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

PHP Code Snippets Powered By : XYZScripts.com
%d blogeri au apreciat: