Sufragerie

Relația mea cu jurnalele

Acum vreo două luni am avut o tentativă de a face un vlog despre toate cele 13 agende pe care nu le-am dus până la capăt. Am vrut, de fapt, să întreb, dacă sunt singura care colectează atâtea și nu termină niciuna vreodată.

A ieșit un vlog lung și plictisitor, pentru că m-am gândit eu să trec prin toate cele 13 agende. Am găsit acolo lucruri pe care uitasem că le-am scris, articole, dar în cea mai mare parte… erau pline de liste.

Sunt omul care face liste. Dar de multe ori îmi este greu să mă țin de ele. Mi-am făcut, de exemplu, o planificare de vreo 50 de vloguri din martie și până în iulie prin Londra. Acum, o să dau vina pe știi tu cine. De fapt, e vina mea.

Am cochetat cu bullet journalling de vreo 3 ori, nu s-a legat de mine. Prea multă bătaie de cap, cu desenat în fiecare lună și în fiecare zi. Deși mie chiar îmi place să fac asta. Dar parcă niciodată nu aveam suficient timp. Scuze, scuze, scuze!

PRIMUL JURNAL

Eram în clasa a 5a și scriam despre despre băieți și vacanțele de la bunici. Și despre băieții din vacanțele la bunici.

L-am recitit acum câțiva ani și am râs în hohote. Ce probleme existențiale aveam la 11 ani!

Bine, nu-ți imagina că m-a ținut prea mult. Dacă abia mă țin de ele acum, ce te face să crezi că îmi ieșea mai bine la vârsta aia?

Dar primul jurnal, de fapt, #pebune a fost cel pe care l-am început acum 68 de zile. Aveam o agendă în care inițial am scris chestii pentru muncă, dar hop Corona, gata munca.

Am fost trimiși acasă pe 20 martie. Iar până pe 30 am tot scris așa, azi da, mâine ba.

Vlogul de care ziceam mai sus l-am filmat pe 31 martie. Era a doua zi, dar mai scrisesem așa, câte două, 3, 5 zile. Deci nu era mare scofală.

La finalul vlogului am zis că sper ca ăsta să mă țină. Și atunci mi-am dat seama că sunt foarte mult lucruri despre care spun asta, dar puține chiar se țin de mine.

Vorbeam și cu Monica despre asta și m-a întrebat: ce mă face să nu continui? Nu am știut să-i răspund exact. Ia stai, caut imediat răspunsul, că nici nu mai știu ce scuză am folosit.

Sincer nu ştiu, le încep, scriu 3 chestii şi apoi găsesc un caiet mai fain. Îl încep cu alt scop şi îl las după o perioadă… fie că-s liste, rețete, articole….dar până nu îl termin pe ăsta de acum nu mai încep altul. New rule!

ÎNAINTE DE CULCARE

Am început, așadar, să scriu pe 30 martie, iar apoi am scris și pe 31. Pe 1, pe 2…aprilie, mai, iunie. Și am ajuns miercuri la ziua 66. Ziua în care am terminat primul jurnal din viața mea. Nici acum nu îmi vine să cred că am scris timp de 66 de zile consecutive. Și că am ajuns să scriu pe ultima pagină, după ce am scris pe fiecare altă pagină.

Scriu în fiecare seară înainte să adorm și sincer nu știu dacă aș mai putea acum să pun capul pe pernă și să închid ochii fără să scriu în jurnal înainte.

A devenit parte din mine, așa cum e spălatul pe dinți sau încățatul înainte de a ieși din casă.

Ieri a fost prima zi când am scris în Jurnal 2.0. Iar acum nici nu mai trece prin cap că aș putea, cumva, să mai ratez vreo zi. Și îmi face tare bine, pentru că am așa o vedere de ansamblu asupra zilei, scriu ce am făcut, cu ce am rămas, ce am simțit în anumite momente.

E terapie pură!

No Comments

    Lasă un răspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    PHP Code Snippets Powered By : XYZScripts.com
    %d blogeri au apreciat: