Sufragerie

Este în regulă să nu-ți iasă de la prima încercare

Zilele trecute am avut prima încercare de a asculta o carte după mult timp. Câteva luni bune nu am mai făcut asta, sau cel puțin nu așa cum ar fi trebuit. Adică să-mi propun să o fac și să fiu atentă la ce ascult. Se derula în urechea mea un discurs pe care uneori nici nu-l auzeam. Mă ajuta să blochez sunetele din exterior, iar pe ici pe colo mai auzeam niște cuvinte. Dar cam atât. Și se întâmpla asta doar preț de câteva minute.

Prima încercare nu e garanția pentru reușită. E nevoie de antrenament

Principala cauză pentru care am încetat să mai ascult cărți pe Audible a fost venirea pandemiei. Aveam o rutină pe care mi-o formasem de luni bune. În ultimele luni din 2019 ascultam în tren. Nu mi-a fost ușor să mă concentrez de la prima încercare. Mă surprindeam deseori cu gândul în total altă parte decât la ce ascultam.

Apoi, prin ianuarie, am început să merg pe jos, iar ascultatul a devenit din ce în ce mai ușor. Nu o să vorbesc prostii acum și să spun că nu-mi mai zbura mintea în altă parte. E ceva firesc să se întâmple asta.

Ca și în cazul cititului, ascultatul cărților necesită antrenament și voință. Că altfel nu va dura mult până să spui că nu-ți place să faci asta. Am mai povestit în alt articol despre faptul că eu nu citeam. Tot din cauza asta era, pentru că nu aveam antrenament. Mă plictiseam repede și preferam să iau telefonul în mână și să scrollez. Era o recompensă mai rapidă și era mai simplu să apelez la asta.

Întotdeauna ne va fi mai ușor să întreprindem acțiuni care necesită concentrare mai puțină. Care nu ne solicită foarte mult creierul. Mai ales de când tehnologia a evoluat de așa natură încât totul se întâmplă la secundă. Așadar, prima încercare de a face ceva ce necesită timp mai îndelungat, e puțin probabil să fie o încercare reușită.

În categoria asta intră și alte lucruri pe care le facem, cum ar fi gătitul, alergatul, fotografiatul, urcatul pe munte, mersul pe bicicletă și așa mai departe. Acestea sunt, până la urmă, niște deprinderi. Și orice deprindere se învață, nu o vom putea stăpâni peste noapte.

O rutină dată peste cap

Așa cum spuneam mai devreme, ascultam mult înainte de pandemie. Mergeam pe jos până la tren și ascultam în fiecare dimineață cel puțin 40 de minute dintr-o carte. Apoi, în tren, îmi puneam muzica tare în căști și citeam. Îmi formasem obiceiul ăsta și funcționa foarte bine. Implicit, aveam o tonă de inspirație să scriu. Începusem iar să pun articole pe blog, măcar o dată pe săptămână.

Însă la sfârșit de martie, s-a întâmplat ceva care nu credeam că mă va afecta așa cum a făcut-o. Am fost trimiși acasă și, implicit, în afară de trezitul de dimineață, nimic nu mai era la fel. „Stay at home. Save lives.”

La început mai ascultam, mai citeam, pentru că nu am făcut nimic în primele săptămâni. Eram toată ziua în bucătărie, gătind și spălând vase.

Ceva trebuie să se schimbe

Am mai citit până pe la jumătatea lunii aprilie, când m-am băgat într-un proiect online, ca să nu mă mai simt inutilă.

Dar de atunci, ghici ce? Sunt la aceeași carte. Citesc de mai bine de 4 luni aceeași carte. Când am citit acum două săptămâni newsletterul de la Cristina (la care îți foarte recomand să te abonezi) m-am simțit foarte vinovată. Și am zis că trebuie să schimb neapărat lucrul ăsta.

Deseori asist la conversații despre ce seriale mai sunt la modă și aud că TREBUIE neapărat să le urmăresc și eu. Aceleași persoane se plâng pe urmă că nu au timp să citească cărți, dar nu sunt în stare să facă legătura între orele pierdute pe Netflix (sau zecile de linkuri spre videos amuzante descoperite pe social media) și faptul că stau cu aceeași carte pe noptieră de câteva luni bune.

CRISTINA CHIPURICI

Am profitat de faptul că am avut ocazia să fac câteva ședințe de coaching cu Andrei Roșca și am adus în discuție acest subiect. Nu mă gândeam să abordez neapărat subiectul cititului și ascultatului, ci mai degrabă inconsecvența de care tot dau dovadă. Nu mai scrisesem pe blog de luni bune, iar asta mă frustra enorm. E drept că făceam altele, însă am cam uitat ce e cu adevărat important pentru mine.

Mi-am uitat prioritățile. Iar Andrei a știut să pună întrebările potrivite și să mă facă să-mi dau seama că echilibrul de care aveam nevoie s-a pierdut odată cu rutina pe care o aveam. Și, odată cu ele, scrisul, care-mi face atâta plăcere.

Cât de des vorbim despre eșec și despre faptul că e în regulă să nu ne iasă totul de la prima încercare?

Ieri dimineață la cafea povesteam cu Aleks, prietenul meu, despre ce încerc să fac. Despre faptul că încerc să-mi reconstruiesc rutina care mi-a fost dată peste cap, pentru a începe din nou să ascult și să citesc. Lucruri care, implicit, mă inspiră să scriu. I-am povestit și despre faptul că a trebuit să ascult același capitol dintr-o carte de 3 ori ca să-mi intre în cap.

Pentru că a trecut mult timp de când am ascultat cărți pe bune ultima dată, mi-am pierdut antrenamentul. Așa că acum e ca un fel de prima încercare, chiar dacă am mai făcut asta în trecut.

Atunci mi-a spus că și el a încercat să asculte o carte, dar crede că e cazul să treacă la alta, pentru că mereu îi fuge gândul în altă parte.

Și ăla a fost momentul când mi-am dat seama că, în primul rând, nu sunt singură în barcă. Iar în al doilea rând, am realizat cât de greu ne este să vorbim despre eșec. El încercase să asculte cartea asta despre care mi-a spus ieri de câteva ori în ultima lună. Însă nu a vorbit despre asta. Iar eu m-am deschis față de el, dar îmi era rușine să recunosc față de altcineva faptul că îmi e atât de greu să citesc sau să ascult o carte. Mai ales după cât de bun a fost începutul de an din punctul ăsta de vedere.

În încheiere…

M-aș bucura să te fi ajutat articolul ăsta. Să înțelegi că e în regulă să nu-ți iasă totul de la prima încercare. Poate nici din a doua sau a 3-a. Nu e o rușine, dimpotrivă. E o dovadă că vrei să evoluezi. Atât timp cât observi motivele pentru care un lucru nu funcționează și încerci să îl faci mai bine data viitoare, nu ar trebui să-ți fie teamă să vorbești despre asta.

Și să nu te temi de eșec. Pentru că orice încercare eșuată e un pas înainte către reușită.

Adelina

No Comments

    Leave a Reply

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    PHP Code Snippets Powered By : XYZScripts.com
    %d blogeri au apreciat: