Bucătărie

Detectorul de fum de vinete

Nu aveam niciun plan să scriu postarea asta, dar când am văzut ce minunății mi-au ieşit am zis că trebuie să îți spun toată povestea cu vinetele, a cărei „o dată ca niciodată” a fost anul trecut prin toamnă.

Faptul că locuiesc în străinătate şi nu am acces mereu la produsele româneşti, mă face să o mai rog pe mama câteodată să umple câte o cutie cu bunătăți. De obicei cer roşii, hribi, ghebe, cartofi, vinete, ouă de țară şi usturoi românesc, iar ea îmi trimite ce poate în funcție de sezon, ce mai are prin congelator şi ce găseşte în piață. Asta s-a întâmplat şi toamna trecută, când mi-a trimis prima dată vinetele întregi. Avea doar o porție la congelator şi a zis să îmi trimită şi crude, să mi le fac eu.

Acasă mama le coace pe aragaz, țac-pac, în jumate de oră a făcut două kile. Şi pentru că aici nu am unde să fac un grătar fără prea mare efort, m-am apucat şi eu să le fac tot pe aragaz, pe o tigaie mai veche de clătite. Ce s-a întâmplat după a fost mai rău ca în filmele cu proşti, iar acum că îmi amintesc, pufnesc în râs 😂.

Toate casele şi apartamentele în această țară sunt prevăzute cu odioasele detectoare de fum. Le urăsc din toată inima şi mă panichez de fiecare dată când începe vreunul să urle. Iar vinetele s-au dovedit a fi nişte fumigene naturale. Le făceam liniştită şi deodată începe detectorul. Şoc şi groază, nu ştiam cum să fac să îl opresc, am vrut să-mi pun degetele în urechi să diminuez monstruozitatea aia de sunet, dar apoi ce făceam cu vinetele? Deschide geamul, ia tigaia, pune-o pe geam aşa fumegândă, în speranța că s-o opri nenoroceala aia de detector. De unde? Nino nino, eu panicată cu vinetele pe geam, când stai să vezi noroc! Am topit tocul termopanului cu tigaia, care era foarte fierbinte.🎉 După acel moment totul a fost blanc. Nu mai ştiu cum am reuşit să oprim alarma, dar în cele din urmă s-a întâmplat minunea şi a tăcut.

Bineînțeles că primul lucru pe care l-am făcut a fost să îi scriu mamei şi să mă laud. Iar ea mi-a zis să le fac în cuptor. Să le pun întregi şi să le fac nişte găuri cu furculița să nu pocnească. Toate bune şi frumoase, am reuşit până la urmă să fac vinetele şi am înțeles că niciodată nu trebuie să mai fac greşeala de a le coace pe aragaz.

Totuşi, de ce am ales să-ți zic povestea asta azi? Acum vreo 10 zile mi-a trimis mama vinete din nou, dar până aseară nu am avut timp să le fac. Începuseră deja să se strice la codițe, aşa că le-am tăiat, dar am uitat să le mai fac găuri cu furculița. Le-am băgat în cuptorul încins la 250°C şi cred că le-am ținut vreo oră jumate, timp în care am tot micşorat temperatura câte puțin. Apoi le-am lăsat în cuptor să se înmoaie şi să se răcească.

Ce să vezi? Când le-am scos, nu doar că erau perfecte, dar nu se scursese din ele nici măcar o picătură de zeamă. Şi nici nu au pocnit, chiar dacă nu le-am găurit înainte. Cred că a fost din cauză că le-am tăiat cozile. Iar pe lângă faptul că e probabil cel mai sănătos să le coci în cuptor, am fost foarte plăcut surprinsă să văd cât de uşor se decojesc. Şi cât de curat se lucrează cu ele când sunt coapte aşa!

Am făcut şi un video scurt, să îți arăt ce frumos şi uşor se iau de pe coajă.

No Comments

    Lasă un răspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    PHP Code Snippets Powered By : XYZScripts.com
    %d blogeri au apreciat: