fbpx
Bucătărie / Sufragerie

Fără făină, zahăr și ulei de 6 luni

De 6 luni gătim fără făină, zahăr și ulei. Am început să facem asta chiar înainte de lockdown și am continuat până acum. Am mai povestit despre asta într-un articol, însă eram pe la început și nu știam încă pentru cât timp o să dureze. Oamenii se uită la noi ciudat și nu înțeleg cum e posibil.

Cum adică fără făină, zahăr și ulei? Păi și ce mănânci?

Asta e prima întrebare pe care o primesc de obicei. În cultura noastră, aceste 3 ingrediente sunt ingrediente de bază, fără de care, teoretic, nu prea ai cum să gătești. Nu știu câte bucătării există fără făină, zahăr și ulei în ele. Probabil nu foarte multe. Pentru că, într-adevăr, dintre rețetele tradiționale nu știu să fie vreuna care să nu folosească măcar unul dintre aceste ingrediente.

Însă pot spune că exact lipsa lor mi-a deschis calea către zeci de rețete noi foarte gustoase. Mi-am petrecut primele două luni de lockdown gătind. Totul fără aceste ingrediente nelipsite din bucătăriile românilor. Și mi-am dat seama că, de fapt, prin limitarea la folosirea lor ne oprim singuri de la a descoperi că se poate trăi și altfel.

Răspunsul la întrebare este că mănânc orice care nu conține aceste 3 ingrediente. Sigur că mai avem și zile în care trișăm, încă nu am ajuns la acel nivel de performanță în care să mâncăm exclusiv sănătos. Dar am să îți spun despre pofte puțin mai târziu, pentru că e destul de interesant cum funcționează.

Cum de am decis să renunț la aceste ingrediente?

Asta e o altă întrebare pe care o primesc destul de des. Nu îți imagina acum că primesc zeci de mesaje despre asta. Însă interacționez destul de des cu oameni diferiți, iar asta e o curiozitate care am observat că se repetă atunci când vorbesc despre acest subiect.

S-a întâmplat în ultima săptămână înainte de izolare. Am făcut în duminica aia un cheesecake delicios, fără făină, zahăr și ulei. A fost strict în ideea de a vedea ce iese. Mi-am spus apoi că voi încerca să nu mai folosesc deloc aceste ingrediente. Dacă a ieșit o prăjitură fără ele, va ieși orice. Cred că a fost mai degrabă un mod prin care încercam să experimentez ceva nou în timpul liber. Totodată, am vrut să mănânc mai sănătos. Și m-am gândit oare care sunt acele lucruri la care aș putea renunța?

Nu ar fi fost foarte realist să spun că „Renunț la dulciuri”. Pentru că ăsta este un obiectiv destul de general. Și uitam că zahărul, de fapt, se regăsește nu doar în dulciuri, ci și în alte produse, cum ar fi pâinea, carnea procesată sau cerealele. Acel muesli pe care îl găsim la magazin este doar o iluzie că mâncăm sănătos. De fapt, zahărul adăugat este tot același ca în prăjituri sau biscuiți.

Din nou, dacă aș fi renunțat doar la zahăr, atunci aș fi mâncat în continuare pizza, burgeri, chipsuri, sticksuri și alte delicioșenii de astea. Care sunt adevărate bombe calorice și, cu siguranță, nu sunt sănătoase.

Aș fi gătit în continuare cartofi prăjiți și salate cu maioneză, doar astea nu-s dulci.

Așa că m-am gândit că poate ar fi bine să renunț la toate aceste ingrediente. Și să fac din asta un stil de viață.

Cum am reușit să mă țin 6 luni de acest lucru?

Cred că, în primul rând, m-a ajutat faptul că nu am luat asta ca pe o dietă. Ca pe o corvoadă. Ci, mai degrabă, ca pe un joc. M-am provocat să găsesc în fiecare zi rețete noi, idei pentru fel și fel de mâncăruri, fie ele dulci sau sărate. Le postam pe toate pe Instagram, care a devenit un fel de meniu de restaurant la un moment dat. Prietenii mei chiar râdeau de mine, spunând că te îngrași cel puțin două kilograme până găsești o poză cu mine pe contul meu.

Au început să mă întrebe despre gătit, despre cum se fac acele mâncăruri pe care le postez, iar acest lucru făcea totul și mai distractiv.

Încet încet l-am convins și pe prietenul meu să mănânce la fel. Bine, nici nu prea avea de ales, pentru că eram cam non-stop în bucătărie, experimentând.

Renunțând la aceste ingrediente, nu am mai avut nici cum să comandăm mâncare. Pentru că știam că totul se gătește cu cel puțin unul dintre ele, fie zahăr, făină sau ulei.

După vreo lună am început să scriu rețetele, să cântăresc tot, să fac planuri de gătit pe următoarele zile. Am filmat și câteva vloguri. Mă agățasem de lucrul ăsta, iar izolarea mi-a fost aliat. Faptul că nu am putut să ies și nu au existat tentații de niciun fel m-a ajutat foarte mult să mă mențin pe drumul pe care-l începusem.

Cum îmi stăpânesc poftele?

Nu am să fiu ipocrită să spun că-mi iese întotdeauna. Cel puțin în ultimul timp am început să mi le fac din ce în ce mai des, adică o dată la câteva zile mai mănânc câte o prostie. Cred însă că trebuie să existe un echilibru în tot ceea ce facem. Iar faptul că îmi dau voie uneori să îmi fac aceste pofte face totul să devină mai ușor. E un fel de compromis pe care-l fac cu mine însămi, însă fără să exagerez.

Dacă, de exemplu, merg la un eveniment sau ies cu cineva în oraș, nu îmi voi impune limite. Sunt o pofticioasă, iar limitele astea ar crea frustrări. Cel puțin în cazul meu. Asta nu înseamnă, însă, că nu îmi doresc să ajung la acel nivel în care nu-mi va mai fi poftă. Însă lucrez la asta în felul meu. Și poate-mi va lua ceva mai mult timp să spun „Nu” oricărei tentații. Dar știu că se va întâmpla într-o zi, pentru că primii pași sunt deja făcuți.

Am și o regulă: orice ar fi, nu voi folosi ingredientele astea la gătit. Deci, implicit, nu le voi avea în casă. Dacă îmi fac o poftă va fi ceva mic sau ceva nu chiar atât de rău. De exemplu, în loc să-mi iau o prăjitură, voi alege un covrig cu semințe. Există săptămâni în care trișez mai mult și altele în care nu trișez aproape deloc. Dar o fac asumat întotdeauna, știu care sunt consecințele și am grijă ca balanța să încline în fiecare zi spre sănătos.

Totul s-a întâmplat treptat pe sistemul încercare și eroare

Și încă este așa. Chiar și acum schimbăm lucruri în dieta noastră odată la ceva timp.

La început mai foloseam smântână dulce, care în timp am descoperit că e un pic cam grasă. Așa că am început să folosim iaurt în loc. Apoi am schimbat iaurtul normal cu cel grecesc fără grăsimi.

Am înlocuit micile prostioare cum ar fi chipsurile sau înghețata, cu fructe, nuci și semințe.

Maioneza de la vinete am înlocuit-o cu pastă de avocado. În loc să prăjim legumele, am învățat să le aburim. Inclusiv sarmalele de Paște le-am făcut fără pic de ulei. Ceapa „călită” a fost, de fapt, aburită. Iar grăsimea a fost strict din carnea pe care am folosit-o.

Mâncăm în continuare paste, însă le alegem pe cele integrale.

Pâinea am înlocuit-o la început cu acei biscuiți din secară. În ultimul timp, însă, mai mâncăm și pâine, fiind unul dintre modurile noastre de a trișa. Este pâinea aceea neagră din făină integrală și secară cu semințe. Sau pâinea cu cartofi cumpărată de pe drumul dintre Onești și Brașov, de la unguri. Sau cea pe care o face mama.

Untul din lapte care e pură grăsime, l-am înlocuit cu unt de arahide și unt de migdale, ambele făcute de noi acasă. Pe lângă grăsime ne luăm proteine, fibre și un pic de dulce.

Până de curând nu foloseam nici măcar miere. Ne-am cumpărat însă un borcan de 275 de grame pe la începutul lunii septembrie și credem cu tărie că ne va ține până la Crăciun.

Am renunțat complet la sucurile acidulate, înlocuindu-le cu apă. Pentru că am învățat că nici măcar acele sucuri „naturale” nu sunt atât de naturale cum vor să pară. Și că e mai bine să mănânci fructul în sine.

Ce beneficii ne-a adus mâncatul fără făină, zahăr și ulei?

Așa cum spuneam și în articolul despre obiceiuri-cheie, ne ajută să economisim.

Ne simțim mai bine în propriul corp, pentru că am slăbit în ultimele 6 luni în jur de 14kg. Ceea ce nu aș fi crezut vreodată că e posibil. Eu am ajuns la greutatea pe care o aveam în școala generală și mă simt extrem de bine în pielea mea.

Am descoperit o grămadă de rețete noi și am învățat că orice este posibil atât timp cât ai voință.

Am început să învățăm din ce în ce mai multe lucruri despre mâncare. Pentru că am tot explorat subiectul, am citit, am văzut video-uri și documentare.

Ne-am dezvoltat o serie de alte obiceiuri, pornind de la această disciplină a alimentației. Mergem mai mult pe jos. Prietenul meu face sport, eu scriu în jurnal. Am învățat, încet încet, să fim mai organizați când gătim. Cel puțin eu. Dacă înainte bucătăria era o varză când găteam, acum totul e organizat.

Am început să creez conținut despre asta. Iar acum, de fiecare dată când vreau să fac Paella, de exemplu, merg la articolul de pe blog unde am scris cum se face. Dacă mai ajută și pe altcineva, e un bonus care mă bucură.

Pe lângă toate astea, i-am inspirat și pe ai mei să încerce să gătească așa. Și le și iese de multe ori.

În încheiere…

Am așteptat să fie 6 luni pline ca să pot vorbi despre asta cu bune și cu rele. După 6 luni pot să spun că este o adevărată realizare ce am reușit. Chiar dacă mai trișez din când în când, balanța mea înclină accentuat spre sănătos. Și sper ca peste încă 6 luni să rezolv și partea cu poftele.

Această pandemie a fost pentru mine o ocazie fantastică de a încerca lucruri noi. Mi-a dat acel timp în bucătărie de care am avut atâta nevoie, ca să explorez. Mi-a oferit ocazia să văd că se pot face cumpărături și doar odată pe săptămână. Iar când toate rafturile de făină și ulei erau goale, eu mă bucuram de bogăția de spanac, broccoli și avocado de care nu se atingea nimeni.

Mi-ar plăcea să aflu dacă tu și ai încercat să schimbi vreun obicei alimentar până acum și cum ți-a mers.

Sper că acest articol te-a ajutat cu măcar niște idei cu care să începi. Nu trebuie să schimbi totul deodată, poți încerca pe rând, cu câte un ingredient. Nu trebuie să renunți la niciunul dacă nu vrei asta. E important ca tot ce faci să funcționeze pentru tine și să îți ofere o stare de bine în final.

Iar dacă crezi că ar putea fi de folos acest articol cuiva, dă-l mai departe.

Adelina

No Comments

    Leave a Reply

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    PHP Code Snippets Powered By : XYZScripts.com
    %d blogeri au apreciat: