SuperBlog

Elefantul meu – Cărți personalizate pentru copii

În acest articol o să îți spun despre Elefantul Meu, editura la care găsim cărți de povești personalizate pentru copii. Însă până să ajungem la carți, vreau să-ți povestesc pe unde m-a plimbat pe mine scrierea acestui articol.

Dacă mă citești deja de ceva vreme cred că știi că-mi place să povestesc. Să-ți spun despre experiențele mele și despre cum mă regăsesc eu în subiectele pe care le ating. Totodată, vreau să mă asigur că rămâi cu ceva util din toată povestea.

Cenușăreasa și căsuța cu povești

Aveam puțin peste 5 ani când am început să învăț să citesc. Citeam silabisit, nu îți imagina acum să aveam vreo fluență ieșită din comun. Abia pe la 6 ani am început să leg silabele în cuvinte și, mai apoi, cuvintele în propoziții.

Cenușăreasa e povestea cu care am învățat literele. Aveam o carte care e și acum în biblioteca alor mei, plină cu povești de Frații Grimm. Îmi plăcea să-mi citească mama din ea, dar cred că la un moment dat se plictisise să facă asta și a decis că e momentul să învăț și eu să citesc, că poate prind drag. Ce-i drept, îmi plăcea destul de mult în perioada aia, pentru că eram foarte curioasă. Ca orice copil, de altfel.

Îmi amintesc că am primit de la educatoarele de la cămin (așa se numea pe atunci grădinița cu program prelungit) un pachet numit Căsuța cu Povești. Erau 38 de povești pentru copii clasice, pe care probabil le cunoaștem toți cei din generația Y: Scufița Roșie, Cei trei purceluși, Alba ca Zăpada și așa mai departe.

Le-am primit într-o plăsuță de cadou, erau printate în format A4. Aveau scrisul pe două coloane și câteva ilustrații alb-negru numai bune de colorat. Le coloram și, din când în când, le mai și rupeam. Nu mă întreba de ce, că nu aș ști să-ți spun.

Prima carte citită și relația cu cărțile

După ce am învățat să citesc pe bune, citeam tot ce prindeam. Reclame, reviste și, bineînțeles, subtitrările la telenovele. Nu prea am avut cărți pentru copii ca cele care există acum pe piață. Ce să mai vorbesc de cărți personalizate? Poveștile pentru copii erau pe atunci scrise în cărțile clasice, care aveau doar câteva ilustrații.

Prima carte adevărată pe care am citit-o (adică cu mai mult de 10 pagini) a fost Fram – Ursul polar. Era o carte mare, de format A3, cu imagini colorate.

Doar că la scurt timp am început să citesc pentru că trebuia. Nu mai făceam asta cu drag și nici având acea curiozitate de copil. Și a început să fie așa de atunci și până de curând. Am mai avut ocazional cărți preferate, pe care efectiv le-am devorat. Dar s-a întâmplat rar și nu sunt foarte mândră de asta.

Cărți personalizate pentru copii de la Elefantul Meu

Am aflat de curând de aceste cărți personalizate cu povești pentru copii. Și mă gândeam cât de mult mi-ar fi plăcut și mie să existe așa ceva pe vremea mea. E adevărat că noi ne jucam foarte mult și ne cream propriile povești. Însă mi-ar fi plăcut să existe astfel de cărți, pentru că sunt de părere că ele sunt foarte importante pentru educația celor mici.

O carte în care tu ești personajul principal, chiar și ca adult, e o carte pe care o vei citi cu drag. Vei rezona mai mult cu ea și îți va stârni interesul mai degrabă decât o carte care nu are nicio legătură cu tine. E în natura noastră să ne simțim mai confortabil citind povești cu care ne identificăm.

Dacă facem asta ca adulți, imaginează-ți cât de multă nevoie are copilul de așa ceva. Să se poată identifica cu un personaj dintr-o carte. Să citească o poveste care e despre el, să simtă că aparține unei povești.

elefantul meu - cărți personalizate pentru copii

Cred că Elefantul Meu a adus pe piață printre cele mai bune idei de cadouri pentru copii. Dacă ai prieteni care au copii și nu știi ce să le cumperi, te rog în numele lor să nu apelezi la ciocolată. O carte le va face ziua mai bună și o vor avea și peste câțiva ani. Va fi acel lucru care le va aminti de tine.

De asemenea, cred ar trebui să se afle printre primele cadouri pentru copii preferate de părinți.

Cum ajung copiii să iubească cititul și cărțile?

Eu recunosc că nu am fost până anul acesta o iubitoare de cărți. Iar asta s-a întâmplat pentru că întotdeauna a fost ceva impus. Nu prea am citit lucruri de plăcere. Nici măcar nu știam ce-mi place și ce nu, pentru că era o povară să citesc. Nu înțelegeam de ce trebuie să citesc toate acele lecturi obligatorii.

Cred că cititul ar trebui să fie o pasiune care se alimentează natural. Copiii trebuie lăsați să exploreze. Le oferim instrumentele necesare, însă ei sunt cei care aleg ce vor să citească și ce nu.

De asemenea, copiii modelează comportamentul părinților, mai ales în primii ani de viață. Acest lucru înseamnă că vor încerca să se ia după părinți cam în orice aspect. Există, bineînțeles, și excepții. Însă în cea mai mare parte părinții reprezintă cea mai mare influență asupra copiilor.

Totodată, sunt de părere că în momentul în care ajungem să impunem un lucru copiilor, vor deveni brusc neinteresați. Vor începe să-și activeze mecanismele de apărare și să scape cu orice preț de lucrurile impuse.

De aceea sunt de părere că ar trebui să le punem dispoziție toate instrumentele de care au nevoie. Să trăim fiind un exemplu pentru ei, un model de urmat. Dar să-i lăsăm pe ei să experimenteze și să-și dea seama ce vor să facă, ce cărți le plac și așa mai departe.

La final…

Te las cu un video despre cărțile personalizate pentru copii de la Elefantul Meu. Nu de alta, dar vin imediat Moșii de iarnă (Nicolae și Crăciun). Poate ai nevoie de ceva idei de cadouri pentru copii. 😀

Iar dacă ți-a plăcut articolul ăsta, nu m-aș supăra să-l dai mai departe și prietenilor tăi. 🙂 Și te invit, bineînțeles, să-mi spui în comentarii care e povestea ta legată de cărți. Cum ai început să citești? Care era cartea ta preferată atunci când erai copil?

Am scris acest articol pentru SuperBlog 2020, competiție despre care am povestit aici.

2 Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

PHP Code Snippets Powered By : XYZScripts.com
%d blogeri au apreciat: